Ce datorăm secolului XIX? Totul.

În primul rând, vorbim despre un secol al revoluției tehnologice. Atunci au apărut becul electric, radioul și telefonul. Lumea a început să comunice altfel, să muncească mai mult, iar fiecare individ în parte, să se raporteze la ceilalți.

Societatea a devenit aidoma oamenilor. Folosim verbe precum: ”crește”, ”naște”, ”se dezvoltă”, ”se maturizează”, etc., atunci când vorbim despre societate.

Secolul XIX a fost un secol al comunicării. Am ieșit în fața lumii, în spații, până atunci inexistente, pentru a ne exprima. Informația ajunge la mai mulți, iar aceasta vine cu înțelegerea unei emoții intelectuale. Putem vorbi despre emancipare, căci iobagii au devenit liberi, femeia a devenit mai puternică, iar instituția esențială este școala. Lectorul a putut vorbi, precum azi, într-o aulă universitară.

Secolul XIX a adus recunoașterea noastră ca ființe umane. Ne-a preocupat demografia, psihologia socială. Am început să înțelegem ce reprezintă noțiunea de putere și puterea statului. Un secol al extremelor, secolul XIX merită atenția și respectul nostru. Am învățat să citim semnele unei societăți.

Marele pariu al societății și al fiecărui individ este puterea.

Secolul XIX elimină divinitatea și vorbește, în egală măsură, despre liberalism, regresism, avans, înapoieli.

Atunci s-a reconstruit harta Europei. Se pare că secolul XIX ne-a pregătit pentru ceea ce trăim acum.

Ca o concluzie a dezbaterii susținute de domnul Mihai Răzvan Ungureanu...

Cine învață câștigă!

Cine nu, pierde!