Studiul a fost realizat la finele anului 2021, utilizându-se zece detectori de radon, amplasați în cele mai mari clădiri ale Universității din Oradea: Facultatea de Arte, Facultatea de Construcții, Cadastru și Arhitectură, Facultatea de Drept, Facultatea de Geografie, Turism și Sport, Facultatea Inginerie Energetică și Management Industrial, Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării, Facultatea de Medicină și Farmacie, Facultatea de Inginerie Electrică și Tehnologia Informației și în alte câteva imobile administrative.
Conform datelor furnizate Universității din Oradea de Laboratorul de încercări radon „Constantin Cosma”, din Cluj-Napoca: „În urma măsurătorilor efectuate nu au fost identificate locații în care valoarea concentrației de activitate de radon anuală să depășească nivelul național de referință, de 300 Bq/metru cub”.
„Am realizat aceste analize pentru a ne convinge că studenții noștri, cadrele didactice și personalul Universității din Oradea își desfășoară activitatea în condiții sigure de muncă. Dorim să asigurăm un mediu sănătos și plăcut pentru toți cei care lucrează sau învață în universitatea noastră și de aceea, alături de campania pentru izolarea termică a clădirilor, am realizat și aceste măsurători ale concentrației de radon. Nu pot decât să spun că sunt mulțumit de rezultatul acestor analize”, declară prof. univ. dr. ing. habil. Constantin Bungău, rectorul Universității din Oradea.
Radonul este un gaz natural radioactiv care se găsește în scoarța terestră. El face parte dintr-un lanț de descompunere radioactivă care începe cu uraniul, fiind prezent în roci și în sol de când s-a format Pământul. Radonul nu poate fi perceput de oameni, întrucât este incolor și inodor, dar poate fi măsurat datorită radioactivității sale. Gazul radon este absorbit în interiorul clădirilor din sol. În unele imobile se înregistrează concentrații mari de radon, în special în zonele cu o cantitate mai mare de uraniu natural în sol și în roci. De asemenea, radonul poate fi prezent în materialele de construcții și în apa potabilă, dar, în majoritatea cazurilor, acestea determină o expunere la radiații mai mică decât radonul din sol. Deși radonul ca atare este un gaz, produsele sale de descompunere radioactivă nu sunt gaze, ele atașându-se de particule de praf din aer. Dacă sunt inhalate, produsele de descompunere, prin radiațiile pe care acestea le emit, pot deteriora plămânii. Expunerea la radon crește riscul de cancer pulmonar. Riscul suplimentar de expunere este proporțional cu concentrația de radon din aerul respirat și cu durata expunerii la radon.
Biroul Comunicare
