Istoria instituţiilor ecleziastice a cunoscut, în ultimele două decenii, un progres considerabil, datorită existenţei unui câmp fertil de manifestare şi a unei depline libertăţi de exprimare, prin dispariţia constrângerilor totalitare şi a reflexelor marxiste ale cenzurii ideologice. Acest fenomen, al renaşterii interesului pentru instituţii cu un rol fundamental în societatea românească, se cuvine a fi consolidat prin noi cercetări sistematice şi punctuale, care să reconsidere capitole semnificative ale vieţii spirituale a predecesorilor noştri. Prezenta lucrare intitulată La frontiera ortodoxiei româneşti.Vicariatul de la Oradea 1848-1918 (239 p.) elaborată de domnul Marius Eppel aparţine, fără îndoială, acestei categorii de recuperări istoriografice.
Apărută în anul 2012 la prestigioasa editură Presa Universitară Clujeană, cartea supusă atenţiei noastre prezintă o structură adecvată cu conţinutul propriu-zis. Este vorba despre şase capitole, precedate de un Argument şi de o Introducere, pentru ca în partea finală să fie prezentate lectorului concluziile la care a ajuns autorul, Bibliografia şi Anexele documentare. În demersul său ştiinţific, istoricul Marius Eppel pune accentul pe activitatea Consistoriului ortodox din Oradea înfiinţat la 30 august 1793, ca şi organ executiv al vicariatului ortodox de Oradea, apărut în urma deciziei Congresului ilir desfăşurat la Timişoara în anii 1790-1791. Raţiunile înfiinţării unui vicariat la Oradea au avut la bază în primul rând dorinţa Mitropoliei sârbeşti de a consolida ortodoxia într-o zonă de frontieră a acesteia, în contextul desfăşurării unei intense acţiuni prozelite venite din partea Bisericii unite cu Roma. Desigur, au existat şi calcule ce ţin de latura administrativ-ecleziastică, întrucât la Oradea scaunul episcopal era vacant de mult timp, iar această realitate trebuia cumva suplinită, până la ivirea unor vremuri mai favorabile, care să permită reactivarea episcopiei ortodoxe de Oradea.
Domnul Marius Eppel a reuşit să elaboreze o lucrare de o evidentă consistenţă, configurând o imagine reală a activităţii în epocă a Consistoriului ortodox orădean şi a importanţei sale în părţile de vest ale ţării, cu relevarea rolului pe care acesta l-a avut în conservarea identităţii naţionale şi a credinţei. Cartea se poate constitui într-un veritabil intrument de lucru pentru dezvoltarea unor cercetări ulterioare în domeniul istoriei ecleziastice.
Biroul de Comunicare
Nr. 184 din 11.12.2013
