Comunicările ştiinţifice au continuat până sâmbătă, 19 octombrie şi s-au desfăşurat în Pavilionul V al Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării.
Dezbaterile şi intervenţiile ştiinţifice s-au finalizat cu o serie de concluzii privind statutul istoriei şi al istoricilor în contemporaneitate:
- Pe tot parcursul secolului al XX-lea s-au înregistrat perturbări în relaţiile dintre istorie, factorul politic şi societate. În transformările ce au avut loc, ştiinţa istorică a fost lipsită de rolul său de „magistra vitae". Sub acest aspect, au avut loc numeroase intervenţii docte prin care s-au făcut noi apeluri pentru gândirea unor strategii funcţionale în vederea reconfigurării rolului istoriei în societate şi în sistemul de învăţământ.
- Vectorul general al căutărilor trebuie să se bazeze pe sursele documentare care trebuie coroborate cu noile surse de investigare care provin dinspre alte ştiinţe, apelul la interdisciplinaritate fiind obligatoriu în noile realităţi ale cercetării ştiinţifice.
- Istoricul care analizează aceste surse trebuie să fie sincer, onest şi cu dorinţa de a se apropia cât mai mult de adevăr. Numai aşa se poate naşte o nouă istorie, cu rol benefic în modelarea conştiinţei societăţii civile, o nouă ştiinţă istorică şi un statut respectabil pentru istoric, care să fie corespunzător acestor timpuri imprevizibile pe care le trăim cu toţii.
- Un plus de consistenţă pentru calitatea ştiinţifică a conferinţei a venit şi din partea colegilor profesori din învăţământul preuniversitar, care prin lucrările propuse dezbaterii ştiinţifice au readus în discuţie problema studierii istoriei în şcolile din România, problemele acute cu care aceştia se confruntă. S-a desprins ideea că studierea istoriei este esenţială pentru sănătatea morală a naţiunii. Prin intermediul ei, tinerii pot fi învăţaţi să respecte nişte valori şi idealuri cu rol formator pentru întreaga lor personalitate.
- S-a dezbătut problema „laboratorului” sau a „atelierului” istoricului. Aici intervenţiile au fost numeroase şi docte. Prin intermediul acestor „ateliere”, în opinia istoricilor prezenţi la Oradea, istoria doreşte să participe la crearea unei noi conştiinţe profesionale. Impasul financiar, slaba finanţare (un alt punct delicat luat în discuţie de participanţi) indică faptul că riscurile şi mizele acestei noi conştiinţe profesionale a istoricului vor fi estimate de viitor.
- S-a hotârât ca lucrările susţinute la conferinţă să fie publicate într-un volum ştiinţific până la finele anului 2013.
- Participanţii au discutat asupra viitoarei teme ştiinţifice care urmează să fie dezbătuă la Universitatea din Oradea în 2015.
În linii generale, lucrările conferinţei au reuşit să aducă în discuţie noi perspective asupra scrisului istoric, dar şi noi modalităţi de atragere de fonduri pentru dezvoltarea cercetării istorice care să fie în concordanţă cu cerinţele vremii.
Prodecan, conf.univ.dr. Gabriel MOISA
