Una din ipotezele, prezentate de Lili Crăciun, pune în sarcina scriitorilor lipsa de apetit a românilor pentru lectură. „Eu spun că, poate, noi scriitorii suntem vinovați. Poate că nu reușim să ajungem la sufletul oamenilor, să-i facem să ne cumpere cărțile”. O altă cauză ar putea fi, spunea invitata Bibliotecii Universității din Oradea: „Nebunia lumii contemporane, viața foarte rapidă pe care o trăim și care nu ne lasă răgazul de a citi”. Scriitoarea, stabilită în Bihor, după ce a lucrat ca dascăl, jurist, notar, prin Suceava, Iași și București, crede că o parte din vină o au, iarăși, scriitori. Mai ales aceia care sunt prea pretențioși în ceea ce fac și produc literatură ca și cum ar zice: „Hai să vă arăt eu ce mișto știu eu să scriu!”. Lili Crăciun a mers chiar mai departe, afirmând că vina pentru faptul că piața cărții e atât de firavă, în România, ar putea să aparțină acelorași autori care, din orgoliu, „nu se citesc nici măcar între ei”. Mai mult, scriitoarea a afirmat că, într-o țară în care evaziunea fiscală e o realitate curentă, nu e exclus ca piața reală de carte să aibă o situație mai bună decât cea oficială. „Nu cred că oamenii nu citesc, cei care spun asta sunt cei ale căror cărți nu se citesc”, a mai spus Lili Crăciun.
Încercând, apoi, un răspuns la întrebarea „De ce să citim”, invitata Bibliotecii Universității din Oradea a spus că cititorii sunt „scenariști și regizori, având posibilitatea să își imagineze personajele și locurile din carte ca și cum ar transpune în film pagina respectivă”. În opinia autoarei, cititul dezvoltă imaginația și limbajul. „Filmul e ca un sinopsis al cărții. El pierde foarte mult din analiza personajelor, care, în carte, se poate întinde pe două-trei pagini. Când citesc trăiesc o altă viață, cea a personajelor din cărți”, a explicat Lili Crăciun.
Îndrăzneața scriitoare a mers până acolo încât a pus sub semnul întrebării activitatea criticilor, reproșând celor ce practică această profesie că sunt foarte departe de înțelegerea publicului larg. „Pentru mine cititorul este rege. Singurul personaj care dă sau nu valoare unei cărți este cititorul. Doar dacă transmiți emoție, prin carte, vei ajunge la sufletul cititorului”, a mărturisit autoarea. Lili Crăciun e supărată și pe librării, pe edituri, pe târgurile de carte. Ea spune că nu lucrează cu edituri mari, pentru că are publicul ei și nu vrea să vândă un brand, detestă librăriile, fiindcă au ratat șansa de a îi face pe tineri să citească, și că la târgurile de carte vin cumpărători care caută autori anume sau „vor să își facă un selfie”.
Vorbind despre cele cinci volume publicate până acum, Lili Crăciun s-a autodefinit astfel: „Cred că sunt o scriitoare feministă. Personajele mele, mai ales cele pozitive, sunt femei”. În plus, ea a afirmat că e „un autor care scrie din ceea ce aude de la ceilalți sau din ce a trăit”. Așa s-au născut cărți de proză scurtă precum „Menajerele soacrei mele” sau romanul „Prizonieri ai umbrelor”.
Prezent la acest eveniment, prof. univ. dr. Paul Magheru, fost prorector al Universității din Oradea, a fost provocat să spună de ce citește. Răspunsul său a stârnit admirația sălii: „Citesc pentru că trăiesc și trăiesc pentru că citesc”.
Biroul Comunicare
