După deschiderea oficială a şedinţei jubiliare „Universitatea din Oradea – 50 de Ani” şi a prezentării mesajelor de salut din partea Ministerului Educaţiei Naţionale, a instituţiilor publice naţionale şi locale şi a universităţilor din întreaga ţară, Rectorul prof.univ.dr. Constantin Bungău, Preşedintele Senatului Universităţii – prof.univ.dr. Sorin Curilă şi prof.univ.dr. Sorin Şipoş – Prorector pentru Managementul Cercetării şi Relaţii Internaţionale – au tăiat panglica expoziţiei amintite mai sus în prezenţa a aproape o sută de persoane: cadre didactice, studenţi, oaspeţi din ţară ca reprezentanţi ai universităţilor de stat şi private.
Panoul care deschide expoziţia cuprinde imagini elocvente pentru saltul pe care centrul universitar orădean l-a făcut în jumătate de secol în plan arhitectural. Sunt puse în antiteză vechile pavilioane de învăţământ, de altfel monumente istorice, construite în anii 1911-1912, cu noile clădiri ridicate în ultimii zece ani; vechile cămine studenţeşti construite în anii 1965-1969, astăzi modernizate, cu noul cămin inaugurat în toamna anului trecut; vechea bibliotecă şi cea nouă, ultramodernă; vechea sală de sport cu cea nouă, inaugurată acum doi ani, care poate adăposti competiţii la nivel internaţional, de la gimnastică până la jocuri sportive. Dacă plasăm toate aceste imobile şi altele în diferite stadii de construcţie într-un parc dendrologic de 50 de hectare şi un complex sportiv cu terenuri de tot felul (fotbal, rugby, pistă de atletism, handbal, baschet, tenis de câmp, sală acoperită de atletism, poligon de tir) – Oradea dispune de un Campus universitar atrăgător şi funcţional. Altfel spus, Trecutul se îngemănează cu Prezentul deschis spre Viitor.
Următoarele patru panouri ilustrează etapa Institutului Pedagogic de trei ani (1963-1989). În 1963 se relua la Oradea tradiţia învăţământului superior, care debuta în 1780, în plin regim habsburg şi continua în România Întregită prin Academia (Facultatea) de Drept (1919-1934).
Înscrisuri, date statistice privind evoluţia numerică a studenţilor, a doctoranzilor şi doctorilor în ştiinţă la nivelul corpului profesoral, fotografii ale rectorilor şi decanilor, ale anuarelor ştiinţifice editate de cadrele didactice, ale revistelor studenţeşti, din activitatea culturală şi sportivă a studenţilor, sesiunile ştiinţifice naţionale şi internaţionale găzduite de Institutul Pedagogic – relevă o viaţă universitară tot mai intensă trecută în Istorie. Una însă de benefice acumulări în oameni, cărţi, invenţii tehnice, mentalităţi pe care se bazează Universitatea de astăzi.
Etapele prin care a trecut Institutul Pedagogic, de la înfiinţare (1963 –1964), dezvoltare şi consolidare (1971-1975), restrângerea dureroasă a activităţii (1976-1984) până la faza supravieţuirii timide (1985-1989) – scot în evidenţă entuziasm, certitudini, îndărătnicia de-a face faţă greutăţilor.
Modelul universitar orădean al anilor 1963-1989 a fost cel clujean. Primii rectori, care au pus bazele şi care au impus modele au fost universitari din Cluj. Tinerii preparatori şi asistenţi proveneau în marea lor majoritate din Cluj, dar şi din alte mari centre universitare ale ţării: Timişoara, Iaşi, Bucureşti. Politehnica din Cluj sprijină Institutul de Subingineri să subziste în anii `80.
Anul 1990 deschide o nouă pagină în viaţa universitară orădeană. Următoarele cinci panouri prezintă condensat dar sugestiv evoluţia excepţională a tinerei Universităţi.
Din nou oameni, având în prin plan pe rectorul întemeietor prof.univ.dr.ing. Teodor Maghiar, apoi colaboratorii lui şi tânăra echipă din fruntea universităţii de astăzi.
De la etapa expansiunii (1990-2007), la cea a aşezării şi stabilizării sub conducerea rectorului prof.univ.dr.Cornel Antal (2007-2012), spre faza de mâine sub managementul de tip european al tinerei echipe conduse de prof.univ.dr. Constantin Bungău, viaţa universitară orădeană a trecut şi va trece prin toate etapele specifice creşterii şi maturizării unei instituţii, parte a unei ţări ce a trecut prin toate speranţele, deziluziile şi succesele unor transformări fundamentale.
Expoziţia celor 50 de ani de învăţământ universitar continuu la Oradea trebuie să nască în sufletul oricărui privitor tânăr – curiozitate, iar celor de vârsta a treia, care au trecut prin sălile de cursuri şi laboratoarele clădirilor din campusul universitar – nostalgie şi mândrie pentru tinereţea petrecută aici, fundament al realizării lor în viaţă.
prof.univ.dr. Mihai D. Drecin
