Evenimentul a fost deschis de directorul centrului, prof.univ.dr. Antonio Faur, care a vorbit celor prezenţi despre semnificaţia zilei, eveniment în cadrul căruia mai mulţi specialişti în istorie au susţinut lucrări pe această temă, fiind organizată şi o expoziţie de carte pusă la dispoziţie de Biblioteca Universităţii din Oradea prin ajutorul şi implicarea doamnei director, Florica Ujoc.    

Prodecanul FIRISPSC, conf. univ. dr. Gabriel Moisa, a susţinut o prezentare a lucrării „Holocaustul din Transilvania de Nord. Percepţii istoriografice” în care a abordat problematica Holocaustului după cel de-al doilea Război Mondial, deportarea evreilor din Bucovina şi Basarabia în Transnistria, mai puţin a evreilor din cealaltă parte a României, fiind o temă discutată atât de istorici, cercetători din cadrul comunităţii evreieşti cât şi din afară.

Profesorul univ.dr Antonio Faur a făcut o perspectivă comparativă a două jurnale scrise de două fetiţe evreice, jurnale salvate în circumstanţe istorice asemănătoare, Eva Heyman din Oradea şi Anne Frank din Amsterdam, în lucrarea cu titlul “O perspectivă comparativă asupra jurnalelor Annei Frank şi Evei Heyman”. Jurnalele celor două copile au fost scrise în condiţiile groaznice ale celui de-al doilea Război Mondial, într-un spaţiu al terorii, cele două povestind despre deposedarea totală de bunuri a familiilor lor, cât şi a altor evrei, tratarea jignitoare a acestora, înghesuirea lor în ghetouri din oraş, condiţiile de viaţă îngrozitoare ale acestora, experienţele tragice de aici şi, desigur, deportarea lor în lagărele morţii.

Lector univ. dr. Radu Romînaşu a prezentat într-o manieră emoţionantă povestea Terezei Mozes, supravieţuitoare a unuia dintre lagărele de pe teritoriul Europei, aflată sub dominaţie fascistă în lucrarea cu titlul „Necesitatea de a ne reaminti. Mărturii din imperiul morţii - amintirile de lagăr ale Terezei Mozes".

În partea finală a manifestării, avocatul dr. Paşcu Balaci, autorul piesei de teatru "Călăilor, vreau să trăiesc!",  a vorbit despre povestea Evei Heyman, tânăra care a început la 13 ani un jurnal în care a descris episoade cumplite ale dramei trăite în lagărul de la Auschwitz, până în ziua în care a fost dusă în camera de gazare,  scriitorul transformând sfârşitul tragic al fetei într-unul optimist.