Ioan-Aurel Pop, istoric român, profesor universitar şi membru al Academiei Române este Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române şi a condus, atât Institutul Cultural Român din New York, cât şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.
Din anul 2012 este rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. În anul 1989 a obţinut doctoratul în istorie cu teza intitulată "Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV – XVI”. Temele predilecte de cercetare fac parte parte din domeniul istoriei medievale şi moderne timpurii precum: instituţii ale Transilvaniei, naţiunea medievală, paleografia latină şi limba latină ca limbă a izvoarelor etc. Preocupat de istoria Transilvaniei, este autor a peste 50 de cărţi, tratate şi manuale şi a peste 300 de studii şi articole publicate la edituri de prestigiu şi în periodice din peste 20 de ţări. Din anul 2015, este preşedintele Comitetului Naţional al Istoricilor din România şi reprezentantul României în Comitetul Internaţional de Ştiinţe Istorice.
Ioan-Aurel Pop este o personalitate eminentă, iar culegerea „Transilvania, starea noastră de veghe” atestă acest lucru. Autorul face, în cartea dumnealui, „o pledoarie pentru echilibru, convins fiind de relativitatea cunoaşterii trecutului şi de imposibilitatea aflării adevărului absolut”, după cum scrie Mircea Muthu. În cartea sa, Ioan-Aurel Pop abordează teme precum: Şcoala Ardeleană şi naţiunea română din Transilvania în Secolul Luminilor, Marea Unire şi Sărbătoarea Naţională, Contribuţia Transilvăneană la fondarea Academiei Române, Despre educaţie prin limbă şi istorie etc. De asemenea, istoricul evocă în paginile sale nume importante ale istoriografiei româneşti: Hadrian Daicoviciu, Pompiliu Teodor şi Ştefan Pascu. Cartea de faţă poate fi considerată o adevărată carte de vizită a autorului pentru care istoria este însăşi temelia prezentului. Istoria Transilvaniei noastre este plină de durere şi de învăţăminte. „Organizarea modernă a Transilvaniei s-a datorat în mare masură ordinii imperiale româno-germane şi, cu precădere, reformelor înfăptuite de împăraţii Maria Terezia şi Iosif al II-lea. Echilibrul politic, religios şi etnico-naţional din Transilvania în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea – atâta cât a fost - s-a realizat, promovat şi dezvoltat graţie rolului de arbitru jucat de Viena.” (fragment din carte)
Activitatea domnului Ioan-Aurel Pop stă sub semnul unui îndemn pe care l-a respectat cu sfinţenie încă din copilărie: „Fă ce vrei, dar fii primul în ceea ce faci”, i-a spus tatăl dumnealui în momentul în care tânărul Ioan-Aurel Pop s-a aplecat asupra studiului istoriei.
În cartea sa, „Transilvania, starea noastră de veghe”, istoricul, academicianul şi profesorul universitar, Ioan-Aurel Pop, „restituie la modul ştiinţific, dar şi afectiv, o forma mentis autohtonă, continuând astfel linia de referinţă a istoricilor şi universitarilor români”, declară criticul şi istoricul literar, Mircea Muthu. Istoricul Emil Turdeanu afirmă că „ardelenismul este o formă cotidiană de existenţă, iar transilvanii sunt esenţa românismului”. De la Ioan-Aurel Pop învăţăm o lecţie de istorie.
Vă aşteptăm la o întâlnire de excepţie cu istoria Transilvaniei!